duro - explicat in DEX

duro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÚRO s. m. invar. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

duro (Dicționar de neologisme, 1986)
DURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tare”, „dur”, „duritate”. [< fr. duro-, cf. lat. durus – tare, dur].

duro (Dicționar de neologisme, 1986)
DÚRO s.m. Veche monedă de argint spaniolă. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

duro (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DURO¹- elem. „duritate”. (< fr. duro-, cf. lat. durus, tare, dur)

duro (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÚRO² s. m. inv. veche monedă de argint spaniolă. (< sp. duro)

duro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dúro s. m.

duro (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Duro m. fluviu ce udă Spania, străbate Portugalia și se varsă în Oceanul Atlantic: 850 km.

duro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚRO s. m. Veche monedă de argint spaniolă. — Din sp. duro.