duritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURITÁTE, durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur
1 (
1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare.
2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială.
3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime. – Din
fr. dureté, lat. duritas, -atis.duritate (Dicționar de neologisme, 1986)DURITÁTE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiațiilor ionizante de a fi penetrante.
2. Calitatea unei ape de a conține săruri minerale în mare proporție.
3. (
Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr.
durete, lat.
duritas].
duritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DURITÁTE s. f. 1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure. 2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante. 3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu. 4. (fig.) asprime, severitate. (< fr.
dureté, lat.
duritas)
duritate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DURITÁTE (‹
fr.,
lat. duritas, -atis)
s. f. 1. Proprietate a corpurilor solide de a rezista acțiunilor mecanice care tind să le deformeze suprafața. ◊
D. mineralogică = rezistența pe care suprafața netedă a unui cristal o opune la pătrunderea în interiorul ei, prin zgâriere sau apăsare, a vârfului ascuțit al unui corp foarte dur. ◊
D. absolută se măsoară cu sclerometre; frecvent de utilizează scara
d. (scara lui Mohs) de apreciere a
d. relative, prin comparație cu alte minerale a căror
d. este cunoscută.
2. Proprietate transmisă apei de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate, care o fac improprie folosirii în cazanele de abur din cauza formării crustei.
V. dedurizare. ◊
D. temporară = mărime egală cu cantitatea de bicarbonați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, precipită, cu degajare de dioxid de carbon. ◊
D. permanentă = mărime egală cu cantitatea de cloruri și sulfați de calciu și de magneziu pe care o conține o apă și care, prin fierbere, rămâne în soluție.
3. (
FIZ.)
Duritatea radiațiilor X = proprietate a radiațiilor care determină puterea de pătrundere a lor într-un material în funcție de lungimea lor de undă.
4. Fig. Asprime, severitate; cruzime, brutalitate (în atitudini, în comportare).
duritate (Dicționaru limbii românești, 1939)* duritáte f. (lat.
dúritas, -átis). Calitatea de a fi dur:
duritatea diamantuluĭ. Fig. Asprime, nesimțire:
duritate de inimă. Asprime, ineleganță:
duritate de stil.duritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duritáte s. f.,
g.-d. art. duritắții; (manifestări)
pl. duritắțiduritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duritate f.
1. calitatea lucrului dur:
duritatea fierului; 2. fig. asprime, nemilostivire.
duritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURITÁTE, (
3)
durități, s. f. 1. Calitatea, însușirea de a fi dur
1 (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare.
2. Proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială.
3. Atitudine, gest, vorbă plină de asprime, sau violență. — Din
fr. dureté, lat. duritas, -atis.