durit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURÍT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din
fr. durit.durit (Dicționar de neologisme, 1986)DURÍT s.n. 1. Mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui.
2. Țeavă de cauciuc folosită la racordări. [< fr.
durit – nume comercial].
durit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DURÍT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr.
durit)
durit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)durít s. n.durit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURÍT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. — Din
fr. durit.