durificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURIFICÁRE, durificări, s. f. Acțiunea de
a (se) durifica –
V. durifica.durificare (Dicționar de neologisme, 1986)DURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) durifica și rezultatul ei; (
spec.) creșterea durității unui metal sau a unui aliaj. [<
durifica].
durificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DURIFICÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) durifica. 2. creștere a durității unui metal sau aliaj. (< durifica)
durificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)durificáre s. f.,
g.-d. art. durificắrii; pl. durificắridurificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURIFICÁRE, durificări, s. f. Acțiunea de
a (se) durifica —
V. duriilca.