durifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURIFICÁ, durific, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face (mai) dur
1 (
1), mai tare. – Din
dur1.durifica (Dicționar de neologisme, 1986)DURIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face dur, a (se) întări. [P.i.
durífic. / cf. lat.
durus – dur,
fieri – a deveni].
durifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)DURIFICÁ vb. tr., refl. a (se) face dur, a (se) întări. (< dur + -ifica)
durifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)durificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
duríficădurifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURIFICÁ, durífic, vb. I.Tranz. și
refl. A (se) face (mai) dur
1 (
1), mai tare. — Din
dur1.