durare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURÁRE s. f. Durat. –
V. dura2.durare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duráre s. f.,
g.-d. art. durắriidurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURÁRE s. f. Durat. —
V. dura2.