duramater - explicat in DEX

duramater (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DURAMÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.

duramater (Dicționar de neologisme, 1986)
DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].

duramater (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DURA MÁTER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)

duramater (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.

duramater (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dúra máter (lat.) s. f., g.-d. art. dúrei máter

duramater (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚRA MÁTER s. f. (Anat.) Membrana externă a meningelui. — Din lat. dura mater.