duracid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DURACÍD, duracizi, s. m. Aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare. –
Dur1 +
acid.duracid (Dicționar de neologisme, 1986)DURACÍD s.m. Aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare. [Nume comercial].
duracid (Marele dicționar de neologisme, 2000)DURACÍD s. m. aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare. (< dur + acid)
duracid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!duracíd (du-ra-/dur-a-) s. m.duracid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DURACÍD s. m. Aliaj de fier și siliciu, rezistent la acțiunea acizilor și la oxidare.
— Dur1 + acid.