durabil - explicat in DEX

durabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.

durabil (Dicționar de neologisme, 1986)
DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].

durabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)

durabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil.

durabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
durábil adj. m., pl. durábili; f. durábilă, pl. durábile

durabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
durabil a. care poate dura mult timp.

durabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. — Din fr. durable, lat. durabilis.