dupuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUPURÓS, -OÁSĂ, dupuroși, -oase, adj. (Rar) Ciufulit, zbârlit. –
Dup (
reg. „smoc de păr, de lână”) +
suf. -uros.dupuros (Dicționaru limbii românești, 1939)dupurós, -oásă adj. (d.
dup 2).
Nord. Cu dupĭ, nețeselat, zbîrlit, murdar:
cal dupuros. Postav dupuros, pin unele locurĭ maĭ gros, pin altele maĭ supțire.
dupuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dupurós (rar)
adj. m.,
pl. dupuróși; f. dupuroásă, pl. dupuroásedupuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dupuros a. murdar, cu părul sburlit:
cal dupuros și slab CR. [V.
dup, floc].
dupuros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUPURÓS, -OÁSĂ, dupuroși, -oase, adj. (Rar) Ciufulit, zbârlit. —
Dup (
reg. „smoc de păr, de lână”) +
suf. -uros.