duplicitate - explicat in DEX

duplicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.

duplicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DUPLICITÁTE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].

duplicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUPLICITÁTE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)

duplicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.

duplicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duplicitáte (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicitắții

duplicitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.

duplicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUPLICITÁTE s. f. Fățărnicie, ipocrizie, falsitate. — Din fr. duplicité, lat. duplicitas, -atis.