duplicitar - explicat in DEX

duplicitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.

duplicitar (Dicționar de neologisme, 1986)
DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].

duplicitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)

duplicitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duplicitár (du-pli-) adj. m., pl. duplicitári; f. duplicitáră, pl. duplicitáre

duplicitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. — Din duplicitate.