duplicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din
germ. Duplikat.duplicat (Dicționar de neologisme, 1986)DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var.
duplicatum s.n. / cf. germ.
Duplikat, lat.
duplicatum].
duplicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ.
Duplikat)
duplicat (Dicționaru limbii românești, 1939)* duplicát n., pl.
e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.
duplicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duplicát (du-pli-) s. n.,
pl. duplicáteduplicat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.
duplicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. — Din
germ. Duplikat.