dupcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÚPCĂ s. f. v. dutcă.dupcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dúpcă (-ci), s. f. – (
Mold.) Monedă de 50 de bani. –
Var. dutcă. Pol. dudek, pl. dutki (CIhac, II, 105). După Conev 78, din
bg. dupka, care pare a proveni din
rom. După Gáldi,
Dict., 176, din
mag. dutka, care provine din
pol.dupcă (Dicționaru limbii românești, 1939)dúpcă V.
dutcă.dupcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÚPCĂ s. f. v. dutcă.