duodenal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUODENÁL, -Ă, duodenali, -e, adj. Al duodenului, privitor la duoden; care se formează în duoden. [
Pr.:
du-o-] – Din
fr. duodénal.duodenal (Dicționar de neologisme, 1986)DUODENÁL, -Ă adj. Care ține de duoden; care se formează în duoden; al duodenului. [Cf. fr.
duodénal].
duodenal (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUODENÁL, -Ă adj. al duodenului, care se formează în duoden. (< fr.
duodénal)
duodenal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duodenál (du-o-) adj. m.,
pl. duodenáli; f. duodenálă, pl. duodenáleduodenal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUODENÁL, -Ă, duodenali, -e, adj. Al duodenului, privitor la duoden; care se formează în duoden. [
Pr.:
du-o-] — Din
fr. duodénal.