dunărean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. –
Dunăre (
n. pr.) +
suf. -ean.dunărean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DUNĂREÁN, -Ă adj. (‹
Dunărea)
adj. Al Dunării, privitor la Dunăre; din părțile Dunării; danubian. ◊
Școala d., curent în pictura și grafica germană și austriacă din zonele Dunării în
sec. 15-16. Caracteristic este peisajul de pădure cu personaje de mici dimensiuni, redat cu efecte de lumină și culoare, poetic, uneori cu o notă de fantastic. Reprezentanți principali:
L. Cranach cel Tânăr și A. Altdorfer.
dunărean (Dicționaru limbii românești, 1939)dunăreán, -că s. Locuitor de la Dunăre. – Ca adj. e neol.
Comisiunea Eŭropeană Dunăreană ar fi curat rom.
C.E. a Dunăriĭ saŭ
Danubiană. Adj. Corect ar fi
dunărenesc, ca
moldovenesc.dunărean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dunăreán adj. m.,
s. m.,
pl. dunăréni; adj. f.,
s. f. dunăreánă, pl. dunărénedunărean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Dunărean a.
1. învecinat cu Dunărea;
Țările dunărene Muntenia, Bulgaria, Serbia;
Principatele dunărene, numele Moldovei și Munteniei până la 1861;
2. relativ la cursul fluviului;
Comisiunea dunăreană, formată din
Comisiunea Europeană a Dunării cu reședința la
Bratislava, pentru tot cursul navigabil al fluviului și o
Delegațiune internațională cu reședința la
Galați, spre a regula cursul Dunării, în special dela Galați până la
Sulina, România e reprezentată în ambele comisiuni.
dunărean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării.
2. S. m. și
f. Locuitor din părțile Dunării. —
Dunăre (
n. pr.) +
suf. -ean.