dumbrăvioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUMBRĂVIOÁRĂ,dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. – Dumbravă + suf. -ioară.
dumbrăvioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dumbrăvioáră(-vioa-) s. f., g.-d. art. dumbrăvioárei; pl. dumbrăvioáre
dumbrăvioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUMBRĂVIOÁRĂ,dumbrăvioare, s. f. Diminutiv al lui dumbravă. — Dumbravă + suf. -ioară.