dumbrăvean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. –
Dumbravă +
suf. -ean.dumbrăvean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumbrăveán adj. m.,
pl. dumbrăvéni; f. dumbrăveánă, pl. dumbrăvénedumbrăvean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. –
Dumbravă +
suf. -ean.