dumbeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț (
Teucrium chamaedrys). [
Var.:
dumbắț s. m. ] – Din
sl. donbĭcĭ.dumbeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumbéț s. m.,
pl. dumbéțidumbeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dumbeț m. plantă ce crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor
(Teucrium chamaedrys). [Slav. *DÕBĬȚĬ (cf. DÕBŬ, arbore)].
dumbeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMBÉȚ, dumbeți, s. m. Plantă erbacee cu frunze mici și dințate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeț
(Teucrium chamaedrys). [
Var.:
dumbắț s. m.] — Din
sl. donbĭcĭ.