dulăpior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DULĂPIÓR,dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap; dulăpaș. – Dulap + suf. -ior.
dulăpior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dulăpiór(-pior) s. n., pl. dulăpioáre
dulăpior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DULĂPIÓR,dulăpioare, s. n. Diminutiv al lui dulap; dulăpaș. — Dulap + suf. -ior.