dulcegărie - explicat in DEX

dulcegărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.

dulcegărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dulcegăríe f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală.

dulcegărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríile

dulcegărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. — Dulceag + suf. -ărie.