dulap - explicat in DEX

dulap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S. m. Scândură lată și groasă. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.

dulap (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
duláp, dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.

dulap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
duláp (-puri), s. n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s. n. (scrin); dulăpar, s. m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.

dulap (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
dulap, dulapi s. m. bărbat voinic / mătăhălos.

dulap (Dicționaru limbii românești, 1939)
duláp n., pl. urĭ (turc. dolab, roată de apă, învîrtitor, d. pers. dolab, d. dul, cĭutură, și ab, apă; ngr. ntulápi, alb. duláp, sîrb. dulap. V. chez-ap). O mobilă care are o pozițiune verticală, cu o ușă saŭ doŭă, și care servește la păstrat rufe, haĭne, vase, mîncare ș.a. Vest. Scrîncĭov. A trage cuĭva un dulap (Munt. est.) a-l înșela, a-l păcăli. S.m. Scîndură foarte mare, lată și groasă. V. răzlog.

dulap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duláp¹ (scândură) s. m., pl. dulápi

dulap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duláp² (mobilă, scrânciob) s. n., pl. dulápuri

dulap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dulap n. 1. roată pentru trasul borangicului: femeile depănau borangicul cu dulapuri; 2. leagăn învârtitor de Paști: a se da în dulap, a învârti dulapul; fig. a învârti dulapuri, a umbla să înșele; 3. Mold. (pl. dulapi), scândură lungă și lată: grinzi, dulapi, scânduri; 4. (pl. dulapuri), mobilă de încuiat rufe, haine, vase: un dulap mare în fund cu două uși AL. [Turc. DOLAB, roată hidraulică (lit. vadră de apă) și tot ce se învârtește, dulap].

dulap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S. m. Scândură lată și groasă. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. — Din tc. dolap.