duioșie - explicat in DEX

duioșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: -du-io-] – Duios + suf. -ie.

duĭoșie (Dicționaru limbii românești, 1939)
duĭoșíe f. (d. duĭos). Blîndeță, ĭubire. Delicateță, gingășie.

duioșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duioșíe s. f., art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile

duioșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
duioșie f. sentiment de gingașă iubire.

duioșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: du-io-] — Duios + suf. -ie.