duhovnici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DUHOVNICÍ, duhovnicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) spovedi. – Din
duhovnic.duhovnicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duhovnicì v. a se spovedi:
prietena nu se mai duhovnicește la Căldurășani CAR.