duduie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [
Pr.:
-du-ie] –
Cf. tc. dudu.duduie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dudúie s. f.,
art. dudúia, g.-d. art. dudúii; pl. dudúiduduie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [
Pr.:
-du-ie] —
Cf. tc. dudu.duduĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)dudúĭe f., pl.
uĭ (var. din
duducă).
Mold. Domnișoară, maĭ ales în gura poporuluĭ.