duducuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUDUCÚȚĂ,duducuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță.
duducuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) duducúță (înv.) s. f., g.-d. art. duducúței; pl. duducúțe
duducuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUDUCÚȚĂ,duducuțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui duducă. — Duducă + suf. -uță.