duducă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUDÚCĂ, duduci, s. f. Termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș. –
Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.
duducă (Dicționaru limbii românești, 1939)dudúcă f., pl.
ĭ (tuc.
dudu, d. pers.
tuti, papagal, damă, damă Armeancă. Cp. cu
dădacă).
Mold. Cocoană, doamnă, maĭ ales în gura poporuluĭ.
Maĭ rar. Duduĭe, domnișoară.
duducă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dudúcă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. dudúcăi/dudúcii/dudúchii; pl. dudúciduducă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duducă f. Mold. domnișoară:
duducele și domnișorii AL. [Turc. DUDU, cu sufixul ipocoristic ca la
neneacă].
duducă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUDÚCĂ, duduci, s. f. (
Înv.) Termen de politețe care se dădea fetelor și femeilor tinere de la oraș sau din înalta societate. —
Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.