dubla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUBLÁ, dublez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi.
2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material.
3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima.
4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă.
5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din
fr. doubler.dubla (Dicționar de neologisme, 1986)DUBLÁ vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦
tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (
Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (
Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦
tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr.
doubler].
dubla (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUBLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. ◊ a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a însoți. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. ◊ a întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. (< fr.
doubler)
dubla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dublá (a ~) (du-bla) vb.,
ind. prez. 3
dubleázădubla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUBLÁ, dublez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi.
2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material.
3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima.
4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă.
5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din
fr. doubler.dublà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dublà n.
1. a îndoi;
2. a înlocui pe actorul obișnuit:
a dubla un rol.