dublet - explicat in DEX

dublet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUBLÉT, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet.

dublet (Dicționar de neologisme, 1986)
DUBLÉT s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, al unei mărci poștale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].

dublet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUBLÉT s. n. 1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc. 2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)

dublet (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dublét n., pl. e (fr. doublet, d. double, duplu). Cuvînt care are aceĭașĭ origine ca altu, dar diferă în înțeles și formă saŭ numaĭ în formă, precum: cumplit și complet, mez și mediu, supțire și subtil, ager și agil, săturat și saturat.

dublet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dublét (al doilea exemplar) (du-blet) s. n., pl. dubléte

dublet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dublet n. se zice de vorbele de aceeaș origine dar cu înțelesul diferit: ex. miez și mediu.

dublet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUBLÉT, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. — Din fr. doublet.