dublaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral. – Din
fr. doublage.dublaj (Dicționar de neologisme, 1986)DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare.
2. (
Mar.) Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr.
doublage].
dublaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUBLÁJ s. n. 1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui. 2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. ◊ întăritură a unei vele. (< fr.
doublage)
dublaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dubláj (du-blaj) s. n.,
pl. dublájedublaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla;
spec. înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu traducerea orală. — Din
fr. doublage.