dubitativ - explicat in DEX

dubitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.

dubitativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].

dubitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)

dubitativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.

dubitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. dubitatívă, pl. dubitatíve

dubitativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dubitativ a. care exprimă dubiul.

dubitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. — Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.