dubitație (Dicționar de neologisme, 1986)DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen.
-iei, var.
dubitațiune s.f. / cf. fr.
dubitation, lat.
dubitatio].
dubitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUBITÁȚIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecțiile; addubitație. (< fr.
dubitation, lat.
dubitatio)
dubitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dubitáție (-ți-e) s. f.,
art. dubitáția (-ți-a), g.-d. dubitáții, art. dubitáției