dubit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUBÍT, -Ă, dubiți, -te, adj. (
Reg.)
1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit.
2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. –
V. dubi.dubit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dubit, -ă, dubiți, -te adj. arestat, închis.
dubit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUBÍT, -Ă, dubiți, -te, adj. (
Reg.)
1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit.
2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. —
V. dubi.