dubios - explicat in DEX

dubios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.

dubios (Dicționar de neologisme, 1986)
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].

dubios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUBIÓS, -OÁSĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)

dubios (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dubiós, -oásă adj. (lat. dubiosus). Îndoĭelnic, dubiŭ, problematic: victorie, reputațiune dubioasă. Adv. În mod dubios.

dubios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dubiós (-bi-os) adj. m., pl. dubióși; f. dubioásă (-bi-oa-), pl. dubioáse

dubios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dubios a. îndoielnic, nesigur.

dubios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUBIÓS, -OÁSĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.