dubas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. – Din
rus. dubas.dubas (Dicționaru limbii românești, 1939)dubás n., pl.
urĭ și
e (rus. pol.
dubas, d. turc.
tombaz, dombaz, ponton, de unde și sîrb.
tumbas).
Mold. Nord. Barcaz, luntre mare. Ponton, poron.
Fig. Iron. Om gros orĭ mîncăcĭos. Maĭ vechĭ (lit.).
tumpaz și
dombaz.dubas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dubás s. n.,
pl. dubásuridubas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dubas n. Mold. luntre mare și largă. [Rus. DUBASŬ].
dubas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUBÁS, dubasuri, s. n. Luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt. — Din
rus. dubas.