dubălărie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) DUBĂLĂRÍE,dubălării, s. f. (Reg.) n1. Tăbăcărie. 2. Meseria dubălarului. – (1) Din dub[e]ală + suf. -ărie,(2) din dubălar + suf. -ie.
dubălărie(Dicționaru limbii românești, 1939) dubălăríe f. Mold. Tăbăcărie.
dubălărie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) dubălărie f. Mold. tăbăcărie: fabrică de dubălărie.