drăgăstos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂGĂSTÓS, -OÁSĂ, drăgăstoși, -oase, adj. Plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos. –
Dragoste +
suf. -os.drăgăstos (Dicționaru limbii românești, 1939)drăgăstós, -oásă adj. (din
drăgostos, d.
dragoste). Plin de dragoste, afectuos:
privire drăgăstoasă. Atrăgător, simpatic. Adv. În mod drăgăstos.
drăgăstos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăgăstós adj. m.,
pl. drăgăstóși; f. drăgăstoásă, pl. drăgăstoásedrăgăstos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăgăstos a. plin de dragoste:
privire drăgăstoasă.drăgăstos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂGĂSTÓS, -OÁSĂ, drăgăstoși, -oase, adj. Plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos. —
Dragoste +
suf. -os.