drăgălășenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂGĂLĂȘÉNIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare). ♦ (La
pl.) Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gesturi tandre, dezmierdări. –
Drăgălaș +
suf. -enie.drăgălășenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăgălășénie (-ni-e) s. f.,
art. drăgălășénia (-ni-a), g.-d. art. drăgălășéniei; (manifestări)
pl. drăgălășénii, art. drăgălășéniile (-ni-i-)drăgălășenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂGĂLĂȘÉNIE, (
2)
drăgălășenii, s. f. 1. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare).
2. Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gest tandru, dezmierdare. —
Drăgălaș +
suf. -enie.