drăguleț - explicat in DEX

drăguleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

drăguleț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DRĂGULÉȚ¹, drăgulețe, s. n. (Înv.) Eghilet. – Din drag + suf. -ul-eț.

drăguleț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DRĂGULÉȚ², drăguleți, adj. m. Diminutiv al lui drag. [Var.: drăgăléț adj. m.]

drăguleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drăguléț (pop.) adj. m., pl. drăguléți

drăguleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRĂGULÉȚ, drăguleți, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. — Drag + suf. -uleț.