drăcușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCUȘÓR, drăcușori, s. m. Diminutiv al lui
drac; drăculeț. ♦
Fig. Copil vioi, zglobiu, neastâmpărat. –
Drac +
suf. -ușor.drăcușor (Dicționaru limbii românești, 1939)drăcușór m.
#Fam.# Drac mic.
drăcușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcușór s. m.,
pl. drăcușóridrăcușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcușor m.
1. drac mic;
2. fam. copil sglobiu.
drăcușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂCUȘÓR, drăcușori, s. m. Diminutiv al lui
drac; drăculeț. ♦
Fig. Copil vioi, zglobiu, neastâmpărat. —
Drac +
suf. -ușor.