drăcime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂCÍME s. f. (Rar) Mulțime de draci; totalitatea dracilor. –
Drac +
suf. -ime.drăcime (Dicționaru limbii românești, 1939)drăcíme #f.# Mulțime de dracĭ.
drăcime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drăcíme (rar)
s. f.,
g.-d. drăcímiidrăcime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drăcime f. toți dracii:
chemă înaintea sa toată drăcimea CR.
drăcime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂCÍME s. f. (Rar) Mulțime de draci; totalitatea dracilor. —
Drac +
suf. -ime.