drângălău - explicat in DEX

drângălău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.

drângălău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drângălắu (rar) s. m., art. drângălắul; pl. drângălắi, art. drângălắii

drângălău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drângălău m. pierde-vară: cu consulul muscălesc și cu alți drângălăi CAR. [Lit.: cântăreț cu drăngul].

drângălău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÂNGĂLẮU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălắu s. m.] — Cf. drâng.