druză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÚZĂ, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane.
2. Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale. – Din
fr. druse.druză (Dicționar de neologisme, 1986)DRÚZĂ s.f. Geodă (
1). [< fr.
druse].
druză (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRÚZĂ s. f. geodă (1). (< fr.
druse)
druză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drúză (geodă)
s. f.,
g.-d. art. drúzei; pl. drúzedruză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRÚZĂ, druze, s. f. 1. Agregat mineral format din cristale de minerale în formele lor proprii de cristalizare, care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane.
2. Cristale din oxalat de calciu, în formă de stea care apar în unele țesuturi vegetale. — Din
fr. druse.