drumuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DRUMULÉȚ,drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. – Drum + suf. -uleț.
drumuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) drumuléț s. n., pl. drumuléțe
drumuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DRUMULÉȚ,drumulețe, s. n. Diminutiv al lui drum; drumușor. — Drum + suf. -uleț.