drumeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și
f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. –
Drum +
suf. -eț.drumeț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.
drumeț (Dicționaru limbii românești, 1939)druméț, -eáță s., pl. f.
ețe. Călător. Trecător.
drumeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)druméț s. m.,
pl. druméțidrumeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.
drumeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și
f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. —
Drum +
suf. -eț.