drumeție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRUMEȚÍE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. –
Drumeț +
suf. -ie.drumeție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drumețíe s. f.,
art. drumețía, g.-d. art. drumețíei; pl. drumețíi, art. drumețíiledrumeție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRUMEȚÍE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. —
Drumeț +
suf. -ie.