drumeț - explicat in DEX

drumeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + suf. -eț.

drumeț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.

drumeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.

drumeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
druméț s. m., pl. druméți

drumeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.

drumeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe jos); călător. — Drum + suf. -eț.