drumar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (
Reg.) Drumeț.
2. Lucrător la amenajarea drumurilor. –
Drum +
suf. -ar.drumar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)drumar, drumari s. m. proiectant sau constructor de drumuri și poduri
drumar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*drumár s. m.,
pl. drumáridrumar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRUMÁR, drumari, s. m. 1. (
Reg.) Drumeț.
2. Lucrător la amenajarea drumurilor. —
Drum +
suf. -ar.