druidic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRUÍDIC, -Ă, druidici, -ce, adj. Care aparține druizilor, privitor la druizi. – Din
fr. druidique.druidic (Dicționar de neologisme, 1986)DRUÍDIC, -Ă adj. Privitor la druidism sau la druizi. [Cf. fr.
druidique].
druidic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)druídic (rar)
adj. m.,
pl. druídici; f. druídică, pl. druídicedruidic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRUÍDIC, -Ă, druidici, -ce, adj. (Rar) Care aparține druizilor, privitor la druizi. — Din
fr. druidique.