druid - explicat in DEX

druid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae.

druid (Dicționar de neologisme, 1986)
DRUÍD s.m. Nume dat preoților vechilor celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică a triburilor până la cucerirea Galiei de către romani. [Pron. dru-id. / < fr. druide, cf. lat. druidae].

druid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRUÍD s. m. preot la vechii celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică, până la cucerirea Galiei de către romani. (< fr. druide, lat. druida)

druid (Dicționaru limbii românești, 1939)
* druíd și drúid m. (lat. drúida, pl. drúidae și drúides, d. gal. deru, stejar). Preut la vechiĭ Galĭ. – Fem. druidă.

druid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
druíd s. m., pl. druízi

druid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
druid m. preot la vechii Celți.

druid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. — Din fr. druide, lat. druidae.